Jurnal de consilier local – săptămâna 158

Săptămâna asta nu am avut ședință de CL și toată lumea a aflat deja că Poliția Locală a Municipiului București a amendat cu 35 de milioane de euro proprietarul zonei retrocedate din IOR pentru schimbarea destinației spațiului verde. Da, există un articol de lege (legea 24/2007) care penalizează schimbarea destinaţiei spaţiului verde sau reducerea suprafeţei de spaţiu verde cu valori între 10.000 şi 20.000 de lei pe metru pătrat.

Revenind. Pentru că nici dispoziția în care sunt nu mă ajută să scriu un jurnal de tipul celor cu care v-am obișnuit, azi m-am gândit să fac o listă cu cărți pe care eu le-am citit și le consider foarte importante pentru cineva care își dorește să devină consilier local (și nu numai), dar încă nu știe de unde să apuce funcția asta. Evident, și cei care știu despre ce-i vorba pot trece prin notițele astea, poate găsesc și ei ceva interesant de citit. Începem.

Prima și cea mai importantă carte, cu care eu dorm pe noptieră și acum, după 3 ani de consiliu, este, ați ghicit, Codul Administrativ. Sfatul meu este să o citiți prima dată de la un capăt la altul, nu-i greu de parcurs, e practic ca și Constituția Romaniei, pe care n-am s-o adaug în lista asta de cărți pentru că-i pentru toată lumea, nu doar pentru viitori consilieri locali. După ce ați trecut prin el, de Codul Administrativ vorbesc, vă puteți întoarce și pune semne la paginile care vi se par mai importate. De exemplu la Articolul 134 – Convocarea ședințelor de consiliu local sau la Aticolul 5 – Definiții generale, mai ales literele bb, cc, dd, ee, care fac referire la tipurile de majorități. Oricum, asta e cartea de căpătâi a consilierului, de aici înveți ce trebuie sa faci si cum să scrii un proiect de HCL, tot de aici cum să convoci o ședință de CL fără să ai nevoie de primar și tot așa. So, am stabilit, începi cu asta.
Psihologia mulțimilor de Gustave Le Bon este o carte pe care trebuie s-o citești dacă vrei să știi și să înțelegi cum stau lucrurile, de fapt, cu mulțimile de oameni și să-ți potențezi așteptările. Să nu crezi că vreodată ai putea schimba opiniile unei adunări mari de oameni prin explicații raționale. Uneori nu poți reuși asta nici cu un singur om, așa că, să te aștepți să schimbi fundamental ceva printr-un discurs rațional e utopie. Eu mă bucur că n-am citit-o mai la începutul vieții, pentru ca n-aș fi crezut o iotă. Acum nu numai că sunt de acord cu ce scriau oamenii ăia în carte la 1895 (spun oamenii ăia, pentru că sunt foarte multe trimiteri la studii de tot felul, nu-i ceea ce crede un singur om), dar am și învățat câte ceva de-acolo.
Factfulness de Hans Rosling, zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decât credem. E o carte extraordinară care ne schimbă efectiv modul in care privim la nivel macro toată lumea asta în care trăim. Excelentă, va spun! Hans Rosling, a fost unul dintre cei mai importanți 100 de oameni ai planetei (a murit in 2017) și cartea a apărut tot în 2017, iar cuvintele lui despre carte au fost: ”aceasta este ultima mea bătălie din lupta de-o viață împotriva ignoranței devastatoare”. Mă rog, nu-i ca și cum ne face pe toți proști, eu nu mă simt, dar e plină de exemple faine și de date clare care ne ajută să vedem încotro ne îndreptăm și că nu totul e ori alb, ori negru.
Oameni buni de Anthony Tjan este o carte pe care eu am citit-o chiar mai înainte de Codul Administrativ. Fiecare om crede despre el că este un om bun. Eu nu fac excepție, ba uneori mă cred mai bună decât alții, dar îmi revin rapid. Percepția generală, mai ales în România, este că oamenii buni nu fac politică, n-au ce căuta în ea. Cartea asta mi-a arătat că implicarea în politică și viața personală nu se exclud, că productivitatea și bunătatea nu sunt dușmani și că a fi împlinit și a avea succes poate fi unul și același lucru. Cartea-i un îndemn la a fi prezenți în orice întreprindem, fără a face zgomot. Recomand! Și cartea și comportamentul.
Paradoxul prosperității de Clayton Christensen, Efosa Ojomo și Karen Dillon, este una dintre cele mai practice cărți pe care le-am citit vreodată. Găsim în ea explicații cu exemple concrete. Cum, deși nobile, soluțiile noastre actuale nu produc rezultate consistente și, în anumite cazuri, au făcut problemele inițiale să se transforme în unele și mai grave. Poate ar trebui să ne uităm la ele altfel. Nu din altă direcție, ci prin alte lentile. Cum ar fi dacă, în loc să încercam sa remediem semne vizibile de sărăcie prin donații, ne-am concentra pe crearea unei prosperități durabile? În fine, nu vă povestesc, citiți! Veți vedea un pic diferit lucrurile după asta.
Orașul fericit de Charles Montgomery este cartea pe care am luat-o dintr-o librărie în timp ce mă plimbam prin Sectorul 3. Mi s-a părut ciudat titlul, pentru că eu cred că oamenii trebuie să fie fericiți, nu orașul. Dar apoi mi-am imaginat că poate fi și aici ca la copii. Dacă mama e bine și copilul va fi bine. Lectura ei n-a fost una ușoară pentru mine, pentru că m-am oprit întruna să iau notițe, să caut mai multe despre diverse situații aduse în discuție și parcă n-o mai terminam. Deși nu-mi doream neapărat s-o termin, pentru că înțelegeam că odată terminată cartea, se termină și Orașul fericirii.